Principiul negarii negatiei

  

PRINCIPIUL NEGĂRII NEGAŢIEI

Acest principiu este unul fundamental şi ţine transfomările dialectice, acţionând în baza legii fundamentale a unităţii şi luptei contrariilor, precum şi a legii trecerii schimbărilor cantitative în schimbări calitative, determinând direcţia de ansamblu al dezvoltării. Aplicarea principiului se bazează pe preluarea şi dezvoltarea laturilor pozitive ale vechiului, înlăturarea laturilor negative, pe o cale sinuoasă, cu reveniri, involuţii, cotituri, etc. Ea reflectă unitatea continuităţii şi discontinuităţii în procesul dezvoltării, înlănţuirea lăuntrică a etapelor acestui proces, corelaţia complexă a vechiului cu noul, „întoarcerea aparentă la vechi” şi reflectarea într-un stadiu superior a anumitor trăsături şi însuşiri din stadiul inferior.

Traiectoria de dezvoltare în acest caz este cel mai corect sugerată de spirală , care sugerează atât ideea repetării parţiale a mişcării, cât şi ideia ridicării acesteia pe un plan superior. Forma principală de manifestare a negării negaţiei este negarea dialectică, prin intermediul căreia un obiect sau un fenomen se neagă pe sine, pentru ca, transformându-se în contrariul său, să se ridice pe o treaptă calitativ superioară.

Principiul nu acţionează nemijlocit, ci prin intermediul unor legi specifice din diferite domenii ale realului, cumar fi legea biogenetică fundamentală pentru materia vie, succesiunea periodică a elementelor chimice din tabloul lui Mendeleev pentru substanţe chimice, succesiunea dialectică a teoriilor ştiinţifice, etc .El este o componentă esenţială în devenirea dialectică a unui obiect, fiinţă vie, proces, fenomen, cunoaştere.