Histerezis

                           HISTEREZIS

Histerezis este un cuvânt de origine grecească şi are înţelesul de întârziere.

Această noţiune defineşte un fenomen cu caracter ireversibil prezent la anumite substanţe, care în stări de echilibru termodinamic, au caracteristici dependente nu numai de condiţiile exterioare, ci şi de evoluţiile anterioare ale substanţei (istoria prin care a trecut substanţa respectivă).

Fenomenul de histerezis se manifestă prin faptul că, atunci când parametrii exteriori revin la  valorile iniţiale , corpul nu mai revine în starea lui iniţială, ci într-o stare determinată de întreaga succesiune prin care acesta a trecut în decursul transformării.

Pentru ca fenomenul de histerezis să apară , procesele fizice care îl provoacă trebuie să manifeste un anumit grad de ireversibilitate. La parcurgerea fiecărui ciclu de histerezis se pierde în mod ireversibil o cantitate de energie (sub formă de căldură) proporţională cu suprafaţa ciclului histerezis.

Există histerezis mecanic, magnetic sau dielectric, la substanţe cu proprietăţi mecanice, magnetici sau piezoelectrice.

Histerezisul mecanic constă în rămânerea în urmă a deformaţiei unui corp elastic faţă de tensiunea mecanică pe care o produce. În funcţiede tensiunea maximă aplicată, dependenţa deformaţiei în procesele ciclice se descriu printr-un ciclu histerezis a cărui suprafaţă este proporţional cu lucrul mecanic ce s-a transformat în căldură.

Histerezisul magnetic constă în rămânerea în urmă a intensităţii de magnetizare M faţă de intensitatea câmpului magnetic exterior H. Dacă prin creşterea intensităţii câmpului magnetic de la valoarea H1 la valoarea H2, intensitatea de magnetizare variază cu d(M1), reducerea ulterioară a câmpului de la H2 la H1 provoacă scăderea intensităţii de magnetizare cu d(M2), astfel că d(M2)<d(M2). Curba descrisă de intensitatea de magnetizare M în urma variaţiei ciclice a câmpului H se numeşte ciclu de histerezis.

Histerzisul dielectric este acel histerezis care constă în caracterul neunivoc al dependenţei intensităţii de polarizaţie electrică a unui corp feroelectric de câmpul electric exterior. Curba descrisă de intensitatea de polarizaţie electrică, în urma variaţiei ciclice a câmpului, reprezintă ciclul de histerezis dielectric. Forma ciclului depinde de structura cristalină şi de tratamentele anterioare de polarizare electrică.

Am abordat acest fenomen fizic, deoarece, în opinia mea, asistăm şi în societate la aplicarea fenomenului de histerezis. Acest lucru are loc deoarece şi în cadrul societăţii există anumite procese fizice ireversibile, care provoacă mutaţii în societate , cum este bunăoară timpul. În natura minerală timpul nu are asemenea efecte, acesta acţionând numai asupra viului, care suferă o evoluţie permanentă în timp.

În plus am introdus la acest subiect, ca o anexă şi proprietatea realităţii numită inerţie.

Această noţiune se defineşte ca proprietatea corpurilor de a păstra starea de repaus sau de mişcare uniformă, atât timp cât asupra lor nu vreo forţă, adică nu se regăsesc în acţiune reciprocă cu alte corpuri. Principiul inerţiei, ca primul principiu al mecanicii a fost formulat de Galileo Galilei. Am introdus discuţia despre acest principiu, deoarece şi în cadrul abordărilor despre social, cu efecte benefice pentru înţelegerea acestor fenomene.