Conceptul de masa

LEGEA TRECERII SCHIMBĂRILOR CANTITATIVE ÎN SCHIMBĂRI CALITATIVE

CONCEPTUL DE MASĂ (CANTITATE) CRITICĂ

Acest concept este unul din cele mai importante în legătură cu desfăşurarea unui fenomen. El este surprins într-un fel răsturnat de cunoaşterea dialectică, drept trecerea  acumulărilor cantitative în schimbări calitative. În procesul de devenire această lege  explică modalitatea în care are loc dezvoltarea cu ajutorul unor caracteristici ca mişcarea, acumularea de diferite însuşiri, etc.

Legea dezvăluie cum anumite schimbări cantitative progresive sau în regresie, în cantităţi nesemnificative produc în final depăşirea măsurii obiectului, cu producerea unor modificări fundamentale şi la transfomarea obiectului sau fenomenului respectiv.

Noua calitate ce capătă determinări cantitative noi, produce schimbări cantitative şi în final o nouă calitate. Apare ceea ce în filozofie se numeşte devenire sau evoluţie în conexiune cu saltul calitativ.

Prima expresie reprezintă schimbările cantitative, iar faza a doua transfomarea calităţii obiectului. Aceste două entităţi au o conexiune dialectică şi interacţionează reciproc. Această lege proclamă unitatea dintre continuitate şi discontinuitate, evoluţia reprezintă continuitatea, iar saltul discontinuitatea, momentul întrruperii continuităţii.

Legea a fost enunţată pentru prima dată de către G. W. F. Hegel în cartea sa „Fenomenologia spiritului”.

Cantitarea ce există din obiectul respectiv , raportată la diferite  calităţi particulare, care există în momentul trecerii obiectului respectiv la o nouă calitate poate fi desemnat ca „masa (cantitatea) critică” a transformării respective.

Exemplul cel mai simplu de înţeles este conceptul de „bombă nucleară”. Acest fenomen constă în producerea unei explozii pe baza procesului de fisiune nucleară ce constă în transformarea unor nuclee grele în nuclee mai uşoare, însoţită de degajarea unei cantităţi imense de energie destructivă. Fenomenul are loc numai dacă există cantitate de uraniu îmbogăţit peste o cantitate minimă. Ei, pragul acela minim peste care fenomenul se anclanşează, se numeşte masă critică. Altfel, dacă există mai puţină substanţă decât acel prag, fenomenul nu se produce.

Există în „Noul Testament” la pilda talanţilor o definiţie implicită pentru „masa critică”. În finalul pildei se spune astfel: „Căci celui ce are i se va mai da, iar celui ce nu are, i se va lua şi ceea ce i se pare că are.” Graniţa dintre cele două situaţii descrise mai sus o face tocmai noţiunea de „masă critică”. 

Acest concept joacă un rol fundamental în înţelerea diferitelor transformări ce se produc în realiteatea fizică, în societate şi în cunoaştere.