RELAŢIA
Relaţia înseamnă legătura reciprocă
între obiecte şi procese, precum şi între proprietăţile acestora, constituind
un moment necesar al conexiunii universale.
Relaţia are un caracter obiectiv,
universal şi dialectic. Ceea ce variază în acest binom este varietatea
calitativă în valorile cantitative, căci ele se pot raporta în cantităţi
variabile şi în determinarea lor istorică.
Transformarea
ulterioară, existenţa lucrurilor depind de ansamblul rapoartelor lor interne şi
externe. Aceasta a fost şi rolul ştiinţelor, căci au reuşit să studieze obiecte
şi procese în multiplicitatea rapoartelor lor şi să desprindă ca legi generale
şi specifice ale mişcării materiei şi spiritului.
După numărul obiectelor care sunt în
relaţie , avem relaţii diadice, când intervin două obiecte, relaţii triadice
când avem de-a face cu trei obiecte ce interacţionează şi poliadice când
intervin mai multe obiecte în relaţionare, cum ar fi mişcarea browniană. Orice
valoare este o realitate funcţională, ea constă într-un raport nu într-o
existenţă de sine stătătoare. Mai exact, valorile, în sensul folosit de noi
aici , reflectă relaţii obiective, exterioare, lucruri, calităţi, raporturi,
acţiuni, care există şi se desfăşoară independent de modul de reflectare, dar
care devin valori numai dacă sunt reflectate ca atare de către cei pentru care
aceste realităţi obiective sunt într-adevăr valori.
O societate există şi prosperă prin
valorile ei materiale. Primatul lor ţine
de însăşi structura societăţii. Valorile spirituale reflectă aceste valori, le
înfrumuseţează, le interpretează , le exprimă, le perfecţionează , le întăresc,
le justifică, le apără, le laudă, le exaltă, dar nu le pot înlocui cu adevărat.
Ele sunt valori funcţionale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu