METODA
DIALECTICĂ
Dacă ne referim la cuvântul
dialectică, acesta a apărut la greci în antichitate.
Metoda a fost folosită de
Socrate şi Platon şi chiar de Aristotel. Ea se referea la stabilirea unui
adevăr prin expunerea de teze şi argumente alcătuite din părţi opuse, în urma
confruntării acestora, între participanţii la dialog.
Metoda dialectică a fost teoretizată în
epoca modernă de gânditorul german G. W. F. Hegel. El a reţinut ideea de
contradicţie, lucru care devine partea centrală
a teoriei sale. Hegel pleacă de la ideea de „teză” . Pe parcursul
devanirii ei, aceasta se poate transforma în opusul ei „antiteză” , care ar
puteaa fi asimilată cu Nimicul. Ulterior acest ceva vag trece în Devenire, proces pe care Hegel îl
defineşte „sinteză”. Astfel avem o schemă triadică a devenirii: teză, antiteză
şi sinteză. Astfel are loc devenirea Realităţii la Hegel prin intermediul
„Ideii”, devenirea ideii.
Devenirea Ideii şi devenirea Realităţii
sunt acelaşi lucru la Hegel, a cărui filozofie exprimă fidel devenirea „logică”
a Ideii şi logica Realităţii sunt identice.
Chiar şi Hegel consideră că „mişcarea este
contradicţia concret existentă” , prin mişcare înţelegând orice tip de mişcare,
începând cu mişcarea mecanică şi terminând cu mişcarea în spaţiul ideilor.
Negaţia şi contradicţia constituie motorul devenirii şi al progresului, atât în
gândire cât şi în realitate. Atât gândirea cât şi realitatea se mişcă mereu în
acest ritm al tezei, antitezei şi al sintezei. Mintea noastră reflectă acest
proces dialectic în jocul dialectic al noţiunilor şi judecăţilor din spiritul
nostru. Reflectarea este fidelă, astfel că logica subiectivă reproduce logica
obiectivă a realităţii. Astfel ajungem la faimoasa afirmaţie a lui Hegel care
spunea astfel: „Tot ce este raţional este real şi tot ce este real este
raţional.”
În medoda dialectică se regăseşte
întregul, căci acelaşi autor susţinea argumentat că „Adevărul este întregul” .
Metoda dialectică este ,prin urmare o metodă cu viziune holistică asupra
existenţei şi a fenimenelor abordate, exprimă prioritatea întregului asupra
părţii, iar partea există şi capătă sens în raport cu întregul.
Tot o parte integrantă a metodei
dialectice o constituie capacitatea de a formula întrebări raţionale legate de
un anumit subiect, cât şi cea de a găsi răspunsuri raţionale la acest tip de
întrebări. (Nu la cele iraţionale)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu