Astfel apar crize în societate şi acestea trebuie soluţionate pentru a merge înainte.
Reforma constă în a găsi alte metode de învăţare, lucru ce permite adecvarea cunoasterii la cerinţe imperativ cerut de cunoasterea filosofică.
Principiile de reformare a învăţămîntului în concepţia noastră sunt următoarele:
Pleci de unde ai rămas şi faci treabă cu ce ai.
Reforma se face pe baza sistemului de învăţămînt existent, cu resursele materiale disponibile.
Condiţiile cerute trebuie să plece din realitatea concretă şi să ajungă din nou în realitatea concretă.
Nu sunt acceptabile propuneri şi soluţii fanteziste, toate trebuie să fie reale.
Seculul XX este „secolul angoasei”, deci dacă „cui pe cui se scoate”, vom trata problema restructurării învăţământului cu „filosoful angoasei” Martin Heidegger.
Măsura rezultatelor obţinute se face cu ajutorul meto-delor elaborate de „TEORIA ŞTIINŢEI” elaborată de „ŞCOALA DE LA ERLANGEN”, fapt ce ne permite să evaluăm progresele în obţinerea gîndirii raţionale de fiecare elev.
Cel mai important este să înţelegem „neînţelesul”, adică zona parţial raţională a elevilor în cunoaştere.
Reforma este un proces ce se întinde pemai mulţi ani.
Este necesar să evaluăm corect erorile, ce există in sistemul de învăţămînt analizat, să le înlăturăm şi să adăugăm elemente necesare pentru a face elevul mai performant şi adaptat cerinţelor.
Lucrurile puse pe făgaşul normal, se vor autocorecta în timp pe principii iterative.
Reforma se înfăptuieşte cu oamenii din sistem, care trebuie să se reformeze odată cu sistemul.
Există posibilitatea ca, la un moment dat, elevii instruiţi să gîndească mai bine ca profesorii lor.
Important este ca sistemul reformat să îl înveţe pe elev să-şi gîndească şi cunoască profesiunea corect şi să gîndească în general corect.
Se pune accentul mai puţin pe memorarea de cunoştiinţe şi mai mult pe formarea unei gîndiri conforme cu realitatea.
În mod cert vor trebui anumite manuale rescrise şi făcute legături de cunoaştere -CORELAŢII- între diferite materii şi cunoştiinţe.
Se are în vedere o corectă orientare profesională a elevilor (legat de ceea ce ar putea ei să facă mai bine).
Se are în vedere introducerea unei instruiri practice, fapt ce permite înţelegerea mai corectă a realităţii.
Principial, reforma reforma trebuie făcută in baza celor mai valide cunoştiinţe despre om furnizate de cunoaşterea filosofică şi despre cunoaştere furnizate de „TEORIA ŞTIINŢEI”.
A gîndi înseamnă a înţelege corect ceea ce trebuie să faci şi eventual, realitatea, mai mult o gîndire corectă trebuie să optimizeze.
A optimiza înseamnă, a realiza un obiectiv cu perfor- manţe maxine în condiţiile unui consum minim de resurse (aplicarea principiului acţiunii minime în practică).
Programul prezent nu se ocupă de structura formală a sistemului de învăţămînt , de ierarhia şcolară. Se adresează claselor V-XII. Nu se referă la învăţămîntul superior, acesta fiind alt capitol. O discuţie suplimentară se va putea face după încheierea primei etape de reformă.
Punctul central al reformei este să se înţeleagă şi să se trateze corect „neinţelesul”, adică zona parţial raţională de cunoaştere a omului.
Anexăm un material, ce prezintă principial calea de urmat.
El se numeşte "CUM RESTRUCTURĂM UN SISTEM DE ÎNVAŢĂMÎNT".
Material bibliografic utilizat:
Martin Heidegger „FIINTĂ ŞI TIMP”
Martin Heidegger „REPERE PE DRUMUL GÎNDIRII
Martin Heidegger „PROLEGOMENE LA ISTORIA CONCEPTULUI DE TIMP”
Anton Hugli şi Poul Lubke „FILOSOFIA ÎN SECOLUL XX” volumul 2 Stieg Alstrup Rasmunsen „ŞCOALA DE LA ERLANGEN” versus „TEORIA ŞTIINŢEI” .
