În cele ce urmează dorim să sugerăm o nouă faţă a educaţiei ce poate fi introdusă în programa şcolară.
Se referă la posibilitatea de a crea în cadrul procesului de instrucţie a unei componente capabilă să genereze o gîndire autentică.
Cum se poate produce acest lucru fizic?
Se poate produce prin intercalarea în actuala programă de învăţămînt a unor elemente corelate, ce împreună pot dezvolta ogîndire în concordanţă cu realitatea.
În genere se ştie din «TEORIA ŞTIINŢEI» că raţiunea poate fi predată şi poate fi învăţată.
Criza actuală este provocată în primul rînd din cauza unui deficit de educaţie, lucru ce îl face pe om mai puţin înţelept şi incapabil de adaptare la cerinţe noi.
Există în «TEORIA ŞTIINŢEI» formulată o cerinţă de corelaţie între geneza factică şi geneza normativă.
Geneza factică descrie starea unui sistem dintr-un punct de vedere la un moment de timp dat.
Geneza normativă fixează normele după care este administrată geneza factică.
Absenţa acestei corelaţii produce o disfuncţie, ce face ca întreg ansamblul să devină iraţional, deci incapabil să reziste in această configuraţie.
Tocmai acesta este rolul reformei educaţiei, de a produce corelaţia între cele două categorii anterior enunţate în situaţia nouă apărută.
Se ştie că realitatea este o totalitate care are toate părţile componente (fixe şi mobile) corelate între ele.
A înţelege realitatea corect înseamnă, fizic, să poţi corela cât mai multe fenomene şi procese simultan.
Lucrul acesta se poate realiza fizic prin cunoştiinţele pe care elevii le reţin şi le înţeleg în procesul de instruire.
Aceste materii trebuie învăţate după un set de manuale care scrise în aşa fel încît să se poată face corelaţii între cunoştiiţe diferite.
În sprijinul acestei teorii aduc un pasaj scris de filosoful german Martin Heidegger din articolul «Fenomenologie şi teologie» din volumul «Repere pe drumul gîndirii » apărută în 1988 la «Editura Politică» pagina 419 :
«Însă nu ne este permis să trecem aici cu vederea ceva esenţial : în măsura în care este concepută corect, explicarea unor concepte fundamentale nu se realizează niciodată în aşa fel încît concepte izolate sunt explicate şi definite în sine, pentru a fi manipulate apoi ca nişte fise de joc.
Orice explicare a unor concepte fundamentale trebuie să se străduiască să surprindă în totalitatea sa originară şi să nu piardă niciodată din vedere CORELAŢIA de ordinul fiinţei primordială şi coerentă, către care trimit toate conceptele fundamentale.»
Ceea ce dorim să facem aici este tocmai redefinirea procesului de educaţie privit prin această «fereastă».
Nu se impun schimbări majore în programa şcolară, ci doar modificarea actualelor manuale după acest concept anterior menţionat.
În plus este necesar ca toate manualele să fie concepute coerent, în aşa fel încît să asigure o înţelegere unitară a fenomenelor.
Prin această procedură se realizează o gîndire coerentă şi dialectică asupra fenomenelor supuse cunoaşterii.
Este nevoie pentru aceasta de o idee directoare unică, lucru ce se poate realiza urmărind punerea în operă (e vorba aici de manuale şcolare) a ideii filosofice de corelaţie între toate laturile cunoaşterii.
Aici ne referim la aritmetică, matematică, fizică, chimie, ştiinţe biologice, ştiinţe socio-umane, filosofia, teoria ştiinţei.
Se obţine în acest fel o tratare unitară a tuturor cunoaşterilor şi în felul acesta realizăm o gîndire ancorată în realitate la fiecare elev instruit.
Binenţeles că aceasta depinde şi de modul în care fiecare elev reuşeşte să înţeleagă lucrurile precum şi de volumul de muncă depus.
Aparent aceste lucruri par neînsemnate, dar, în realitate dau măsura nivelului de calitate a educaţiei primite de elev.
Deoarece toate lucrurile se petrec în realitate, este necesară introducerea unei instruiri practice minimale.
În acest fel se realizează o întelegere corectă a realităţii şi a ceea ce avem de făcut în activitatea noastră productivă.
În sprijinul acestui punct trebuie venit şi cu «TEORIA ŞTIINŢEI».
Aceasta poate furniza celui instruit reperele capabile să-l poziţioneze corect în realitate şi să-i asigure o grilă de verificare a adevărurilor pe care subiectul se presupune că le deţine.
Acest lucru se poate face în două modalităţi :
1. În confruntarea cu reperele pe care subiectul şi le poate însuşi ;
2. În confruntarea cu ceilalţi posibili parteneri de dialog raţional.
Modificările operate în sistemul de învăţămînt trebuie să creieze ambele tipuri de repere celor supuşi procesului de instuire.
Practic prin aceste cerinţe modificăm procesul de instuire în sensul cerut de «TEORIA ŞTIINŢEI» descoperită la ERLANGEN, cea mai importanta mutaţie din această zonă în perioada postbelică.
Este una din căile prin care se poate depăşi impasul actual în care se află societatea, impas provocat aparent de criza economică, dar în realitate produsă de mai multe dezechilibre existente în gîndirea umană, lucruri ce produc distorsiuni în toate celelalte domenii de activitate.
O atitudine preventivă şi înţeleaptă produce efecte benefice în toate domeniile activităţii umane.
În timpul actualei crize economice preţurile la imobiliare au scăzut cu 4% în Japonia şi cu 2% în Germania, aceasta pe fondul unui nivel de etică şi logică foarte ridicat.
Dacă lucrurile ar fi stat la fel şi în alte locuri acum criza economică nici nu ar fi existat.
Acest exemplu ilustrează cît de important este ca membrii unei societăţi să fie prevăzători şi înţelepţi.
Este ceea ce urmarim să obţinem prin aceste modificări ale sistemului de educaţie.
Puse în practică corect, măsurile vor asigura premiza unui salt calitativ în cunoaştere şi gîndire.
Altă componentă importantă ce trebuie atacată în procesul de cunoaştere este EROAREA.Fiecare spaţiu cultural are în componenţa sa diverse erori specifice.
Ele ţin de tradiţia istorică ,religioasă, culturală, de particularităţile limbii vorbite, natura sistemului educaţional şi altele.
Aceste particularităţi dau erori specifice,lucru ce provoacă dificultăţi în procesul educaţional.
Un proces de educare bine gîndit ,trebuie să ţină seama de acest lucru.
De multe ori erorile existente intr-un spaţiu cultural pot fi depistate şi evaluate mai uşor din exterior.
Metoda propusă de noi ţine cont de această propoziţie.
Trebuie găsite şi evaluate corect erorile existente în sistem şi în funcţie de acestea elaborate metode sistematice de eliminare a lor.
Tipurile de erori pe care le incriminăm aici se referă la acele erori sistematice legate de percepţia spaţiului,timpului , aprincipiilor fundamentale , a procesului degîndire-cogito.
Aceste erori au o influienţă majoră asupra procesului de instruire şi a calităţiiacestuia.
Reformularea procesului de instructie devine astfel necesar ,pentru a produce adecva rea oamenilor la noile cerinţe ale realităţii.
În acest spirit dorim să rescriem sistemul de educaţie,lucru ce poate schimba în bine performanţa socială.În celelalte materiale prezentăm principiile după care se redefineşte procesul în sine şi sugerăm metodele prin care se poate realiza acţiunea.
Noi considerăm că prin aceste metode de învăţare se pot depăşi obstacolele existente în diferite spaţii culturale şi se poate realiza un salt calitativ major,care,ulterior poate fi ridicat şi mai sus prin autocorecţie,dar într-un orizont de timp mai lung.
Orizontul de timp ce permite un salt vizibil în perfomanţă este în opinia noastră de 8-10 ani .
Ulterior sistemul se va autocorecta datorită resurselor suplimentare create de creşterea în calitate.
Prin aceste se obţin metode evoluţie în sens crescător în cunoaştere şi performanţă socială.
Întreaga construcţie este bazată pe filosofie şi teoria ştiinţei, cunoaşterile fundamentaleîn înţelegerea şi evaluarea omului ca fiinţă gînditoare.
